Argentina s-a calificat cu mari emotii in optimile Campionatului Mondial de Fotbal, golul victoriei impotriva Nigeriei fiind inscris de Rojo in minutul 86.
Nu mai aducem in discutie ca se putea sa fie altul scorul ca urmare a unui penalty ce ar fi putut fi acordat la o atingere cu mana a balonului in careu de catre un jucator argentinian. Si mie mi s-a parut involuntara acea atingere, insa nu se stie niciodata peste ce arbitru dai.
Trupa lui Messi a trecut la un varf de ac de eliminarea de la Campionatul Mondial.
Nu sunt fan Messi, insa parca mi-ar fi parut rau sa plece asa repede. Competitia si-ar fi pierdut din farmec fara unul dintre cei mai buni jucatori ai lumii.
Aseara, Argentina a jucat diferit fata de meciurile anterioare. A fost mult mai incisiva, a stat numai in atac si am vazut un Messi mult mai implicat in joc. In meciul cu Islanda parea ca se plimba pe teren ca sa fie si el pe acolo; daca vine mingea la el bine, daca nu iarasi bine. De data aceasta, insa, l-am vazut alergand peste tot, recuperand mingi si venind in aparare. Asa da.
Ma intreb insa de ce echipa Argentinei nu adopta aceasta atitudine in fiecare meci, de ce e nevoie sa le ajunga cutitul la os ca sa se trezeasca si ei din amorteala ?!
Poate Argentina iubeste senzatiile tari si calificarile pe ultima suta de metri, altfel li s-o parea plictisitor.

In alta ordine de idei, amuzante manifestarile lui Maradona, chiar daca deplasate pe alocuri. Omul parea in transa, in unele momente dandu-si ochii peste cap la propriu si in altele sarind de pe scaun ca intr-o criza de … el stie ce.