Ieri am vazut in tramvaiul 41 un copil frumos si istet de nu-ti mai venea sa-ti iei ochii de la el. Blond cu ochii albastri si cu varsta de 4-5 ani.
S-a urcat foarte hotarat pe la usa din fata insotit de parintii lui. Imediat dupa ce a urcat, a pornit in pas vioi spre mijlocul tramvaiului. Mama il atentioneaza :
– Hei, stai mai usor, cine te grabeste asa ?
– Nu ma grabeste nimeni, eu ma grabesc .
Dupa un timp o femeie il intreaba daca vrea sa stea la ea in brate :
– Frumuselule, vrei sa stai la mine in brate ?
– Nu ca eu nu stau la straini.
Atunci femeia s-a ridicat si i-a cedat locul ei. Copilul a muultumit si s-a asezat.
A facut conversatie cu doamna respectiva de zici ca se cunosteau de-o viata. Intre timp intervine si tatal copilului :
– Dragule, spune-i si tu doamnei o poezie.
– Poeziile se spun la serbare, nu in tramvai asa aiurea.
Scurt si la obiect. 🙂